Perioada:

30.12.2024 – 02.01.2025  

Tarif:

1800 lei/persoană

Pachet 2 nopti all-inclusive

Perioada:

31.12.2024 – 02.01.2025 

Tarif:

1500 lei/persoană

Oferta noastra include:

• Cazare
• OPEN BAR pe toata durata sejurului: cafea, ceai, bauturi alcoolice (vin, palinca, whisky, gin, campari, martini, coniac, vodka) si non alcoolice (apa plata si minerala, sucuri)
• Masa – pensiune completa, delicii romanesti autentice, portii pentru pofticiosi
  • 30 decembrie: cina
  • 31 decembrie: mic dejun bufet suedez, pranz, cina festiva
  • 1 ianuarie: mic dejun bufet suedez, pranz, cina festiva
  • 2 ianuarie: mic dejun bufet suedez, pranz

• Muzica live în 31 decembrie si 1 ianuarie
• Cazarea si masa gratuita pentru copiii sub 14 ani.
• Copiii mai mari de 14 ani: reducere 50% din pachetul de adult, sejur cu cazare in camera tripla si pensiune completa.

• Animalele de companie sunt binevenite.

• Acceptam vouchere de vacanta. Preturile includ TVA.

Detalii suplimentare la: 0721 245 105 sau dianabaiasu@yahoo.ca

Vă așteptăm cu drag!

Din dragoste pentru parinti si bunici

• 175 lei/zi/ pentru 1 adult cu urmatoarele

FACILITATI INCLUSE

• cazare
• masa pensiune completa: mic dejun, pranz, cina
• 3 proceduri /zi/adult in baza de tratament din interiorul hotelului
• 1 cura crenoterapie: apele minerale – la recomandarea medicului
• consultatia initiala de catre  medicul specialist BFT  al unitatii

Hotelul Regia*** este prietenos cu copiii, de aceea copiii peste 7 ani au gratuitate la cazare, in camera cu parintii, dar vor achita 35 lei/ zi/masa, pensiune completa. Copiii pana la 7 ani beneficiaza de cazare si masa gratuite!

Animalele de companie sunt binevenite!

Se accepta plata cu card, tichete de vacanta si numerar.

In spatiile comune, nu se accepta consumul de alimente si bauturi din exteriorul unitatii.

– satele Tisa si Gurguiata – Olanesti – satele Tisa si Gurguiata – Schitul Bradu – Olanesti – Schitul Iezer – Pestera “Sf.Antonie” – Olanesti – Schitul Iezer – Schitul Pahomie – Schitul Patrunsa (se recomanda o alocare stricta a timpului deoarece pentru a ajunge pana la Patrunsa este nevoie de 9 ore in medie) – Olanesti – Manastirea Frasinei – spre izvoarele raului Olanesti – Olanesti – “Piatra scrisa” – Olanesti – Lacul Frumos (Mosoroasa).

Cura de teren se face treptat, cu un efort fizic moderat, pentru a cruta organismul bolnav si obosit.

La schituri si la manastiri, se poate manca sau dormi peste noapte, dupa caz si in functie de posibilitatile si regulile bisericesti.

Pentru turistii antrenati sau obisnuiti cu efortul fizic, in Masivul Buila-Vanturarita se pot efectua trasee, care sunt marcate pentru o usoara orientare in teren:

– Olanesti – Valea Olanesti – Muntele Stogu – Cantonul Cheia; marcaj- banda rosie.

– Olanesti – Valea Olanesti – Comanca – Muchia Gropile – Munchia Cainelui – Dosul Pamantului – Lotrisor; marcaj- cruce albastra apoi banda albastra.

– Olanesti – Manastirea Frasinei – Fruntea lui Dat – Dosul Pamantului – Lacul Doamnei – Lotrisor; marcaj- nemarcat pana la Frasinei, apoi banda albastra.

– Olanesti – Cantonul Cheia – Curmatura Comarnicelor – Paraul de Piatra- Muntele de Piatra- Intre Rauri; marcaj- triunghi rosu.

– Olanesti – Cantonul Cheia – Curmatura Comarnicelor – Paraul de Piatra – Muntele de Piatra – Vf Piatra; marcaj- triunghi rosu pana la Muntele de Piatra, apoi punct rosu.

– Olanesti – Schitul Iezer – Schitul Pahomine – Schitul Patrunsa; marcaj- cruce rosie.

– Olanesti – Cantonul Cheia – Muntii Capatanii (muchia Stana Batrana); marcaj- triunghi rosu.

De retinut:

Informati-va bine asupra oricarui traseu!

Traseul pe Valea Cheii este interzis in amonte, desi apar unele semne rosii, nu este recomandabil sa le urmati, deoarece Valea Cheii, extrem de accidentata, prezinta in Cheile Recea dificultati alpine.

Atentie la vipere, semnalate si pe stancariile muntilor!

Nu se recomanda nici unul dintre traseele de mai sus iarna!

Zone pentru alpinism tehnic:

– Masivul Vanturarita – Stogosoarele – Stogu – Claia Stramba – Vanturarita

Pesteri

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul

Pestera „Sfantului Grigorie Decapolitul” sau “Pestera Liliecilor”, este declarata monument istoric de categoria A, situata pe versantul drept al cheilor, la 850 de metri altitudine si adaposteste doua biserici: „Intrarea in Biserica”, datata inainte de anul 1633 si „Sfintii Ingeri”, din 1782.

Pestera Liliecilor, are o lungime de 250 metri, este electrificata in intregime, punctul de plecare este de la manastirea Bistrita, judetul Valcea.

Pestera este destul de mica si poate fi vizitata in timpul zilei pentru ca beneficiaza de iluminare naturala de la o deschizatura in peretele de stanca, ce ofera o priveliste interesanta a Cheilor Bistritei.

Numele de Pestera Liliecilor vine de la colonia de lilieci care traieste in galerii si care este protejata de lege.

Numele de Grigorie Decapolitul vine de la faptul ca, in vremuri de restriste, calugarii ascundeau aici moastele sfinte.

Are doua deschizaturi spre est (inspre raul Bistrita), iar accesul se face pe o poteca abrupta numai prin deschiderea din aval.

Galeria de la intrare se termina dicolo de blocul de calcar suspendat, unde o scara pe partea dreapta, ne conduce intr-o galerie larga.

De aici drumul se continua in trei directii:

-prima, spre dreapta, coboara pe treptele sapate, in galeria Mare, care se termina cu deschiderea nordica a pesterii

-a doua, spre dreapta, ne introduce intr-o galerie de 30 de m, numita si galeria Izvorului , etajul mijlociu al pesterii.

Galeria se stramtoreaza progresiv si se termina cu doua bazine de apa numite de localnici “Izvorul”.

-a treia, se continua din galeria principala si adaposteste colonia de lilieci.

Undeva in stanga se afla biserica Ovedania, unde pe vremuri de restriste erau ascunse moastele Sf.Grigore Decapolitul

Rezervatia Muzeul Trovantilor

Muzeul Trovantilor este o zona care a fost declarata rezervatie naturala de interes national în anul 2005.

Straniile formatiuni sunt construite predominant din siliciu pietrificat si stau raspandite prin vai si dealuri.

Taranii din zona le-au numit “pietrele care cresc”.

Forma lor, asemanatoare unor tuberculi, se repeta de la dimensiunea de cativa mm. pana la formatiuni care ating 6-10 m.

Cele mai mari pietre de acest fel au fost deja adunate la “Muzeul trovantilor” ( denumirea stiintifica a rocilor).

Stranietatea acestor pietre rezida in formele aproape identice pe care le au.

In natura este aproape imposibil sa gasesti doua pietre care sa semene perfect una cu cealalta.

Ori pe dealurile de la Costesti ai sa gasesti mii de “indivizi” asemanatori.

O alta bizarerie a locului este aceea ca, in urma unei ploi de pilda, nisipul ud incepe sa prezinte cam in 30-40 de minute mici elemente in formare, asemanatoare cu pietrele mari din preajma, care te duc automat cu gandul la o “inmultire” si “crestere”.

Cele foarte mici sunt sfaramicioase si prezinta chiar niste excrescente ce sugereaza radacinile.

Cele mari au un miez dintr-o roca extrem de dura, in timp ce zona lor periferica pastreaza caracterul nisipos.

Daca sunt taiate, sectiunile seamana cu un trunchi de copac, prezentand “inele” de dimensiuni, culori si specificitati particulare.

Acestă legendă are două variante impresionante.

Prima variantă ne vorbeşte despre un tânăr călugăr, falnic şi frumos care era mereu înconjurat de femei. Fugind de ispită,  acesta s-a retras în munţi, departe de lumea agitată şi unde Dumnezeu i-a poruncit în vis să zidească un sfânt lăcaş, o mănăstire. Auzind acestea, de teamă că femeile vor da năvală în mănăstire, călugărul a ezitat. Însă Dumnezeu ia spus că nici o urmasă de-a Evei nu va tulbura liniştea  asurzitoare.

O altă variantă care nu-i dă pace asezământului este că după ridicarea obştei monahle, Sfântul Ierarh Calinic a vizitat acest ţinut tainic şi a rămas surprins de credinţa strictă şi organizarea călugărilor de acolo. Se pare însă că Sfântul Calinic a dorit să treacă pe la mănăstire neanunţat. Însă supărarea s-a abătut asupra lui, deoarece vizita neanunţată şi-a spus cuvântul.  Sfântul a avut parte de o întristare crâncenă din partea mănăstirei, prntru că a găsit acolo o adevărată  urgie, cu mâncare, alcool şi femei.

Din acel moment Sfântul Calinic pedepseşte mănăstirea printr-un înfricoşător blestem în care spune că femeile nu au acces la mănăstire. Cine îndrăznea să încalce acestă regulă avea să se înbolnăvească de boli incurabile sau  să moară în chinuri groaznice.

La aproximativ 2 km de Casa Domnului, Calinic a așezat o piartră de legământ, gravată cu litere chirilice un grav blestem  pentru cei care îl încalcă, dar şi o binecuvântare pentru cei care îl respectă.

Mai târziu, pe hotarul pietrei s-a zidit o biserică pentru femeile care îşi caută liniştea sufletească.

Locuitorii din prejur spun multe poveşti menite să confirme blestemul. Un exemplu mărturisit de cei din  sat, spune că o tânără femeie, îmbrăcată în straie bărbăteşti a încălcat legămăntul și a păşit spre mănăstire. Se pare însă că fata şi-a găsit sfârşitul într-o prăpastie de pe marginea drumului, în timp ce se întorcea spre casă.

Lista însă nu se opreşte aici, deoarece aceasta are o vastă deschidere spre lumea întâmplărilor  bizare a blestemului.

An de an Mănăstirea Frăsinei aşteaptă suflete încărcate şi apasate de diverse păcate, ca sa le alunge suferinţa.

Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al-XVIII-lea, avand foisor si pivnita.

Casa se afla in Ramnicul Valcea cel mai apropiat oras fata de Baile Olanesti.

Expozitia a incercat sa puncteze peregrinarile pe meleagurile Valcii, datand din anii 1826 -1828, 1836 -1840, ale celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala organizata pe langa Episcopia Ramnicului.

Casa a fost resedinta revolutionarului Anton Pann (1794 – Sliven Bulgaria – 1854, Bucuresti) care s-a refugiat in 1812 in Bucuresti, iar in 1827 a fost numit profesor de muzica bisericeasca la Seminarul din Ramnicul Valcea.

La 29 iulie 1848, a participat in parcul Zavoi alaturi de alti revolutionari, cantandu-se pentru prima data “Desteapta-te romane” , pe versurile lui Andrei Muresan, a carui muzica o compusese, adaptand melodia cantecului “Din sanul maicii mele”.

Casa – muzeu a fost translata pe o distanta de 37 metri, de pe amplasamentul ei initial, odata cu modernizarea si reamenajarea teritoriala.

Expozitia a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XiX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca.

in a doua incapere a expozitiei este prezentat un interior in care se afla mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.

in ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann (“Noul Erotocrit”, Sibiu, 1837, “Fabule si istorioare”, Bucuresti, 1841, “Povestea Vorbei”, Bucuresti, 1847, “Nastratin Hogea”, Bucuresti, 1853 etc), scotand in valoare activitatea sa tipografica si literara.

Schitul Iezer – Baile Olanesti – Sat Cheia

Situat la nord de satul Cheia, pe valea cu acelasi nume, in apropiere de orasul Baile Olanesti din judetul Valcea, Schitul Iezer este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei.

Primii ctitori ai acestui sfant lacas, pomeniti in pomelnic, sunt Radu cel Mare (1377 – 1383) si fiul sau Mircea cel Batran (1386 – 1418).

Cu trecerea timpului, acest schit s-a degradat, dar a fost refacut, in anul 1559, la 500 m distanta de cel vechi, de voievodul Mircea Ciobanu impreuna cu sotia sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rares (1527 – 1546).

Dupa refacerea schitului Iezer, aici s-a adapostit o mare obste monahala cu peste trei sute de calugari. O parte dintre acestia traiau viata de obste in manastire, iar alti calugari se nevoiau in sihastrie, prin pesteri sau prin chilii, venind doar duminica si in zilele de sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in biserica.

Cu trecerea timpului, acest schit s-a degradat, dar a fost refacut, in anul 1559, la 500 m distanta de cel vechi, de voievodul Mircea Ciobanu impreuna cu sotia sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rares (1527 – 1546).

Dupa refacerea schitului Iezer, aici s-a adapostit o mare obste monahala cu peste trei sute de calugari. O parte dintre acestia traiau viata de obste in manastire, iar alti calugari se nevoiau in sihastrie, prin pesteri sau prin chilii, venind doar duminica si in zilele de sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in biserica.

In pisania din 1720 se mentioneaza ca schitul a fost terminat in 1567-1568, dupa moartea ctitorului si ca in 1700 schitul era pustiu si surpat.

Biserica actuala a fost zidita de episcopul Ilarion si schimonahul Antonie, care a donat toate economiile, dar a si muncit personal, pentru ca in 1720 sa fie pictata de ieromonahul Nicolae. Mai tarziu, schimonahul Antonie, a fost canonizat sub numele de Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru.

El vine in Tara Romaneasca in anul 1648 si se stabileste la Ramnicu Valcea, ocupandu-se de comert. Ajuns la varsta de 64 de ani, binecuvantatul Antonie s-a hotarat sa aleaga calea monahala. Dupa ce renunta la ideea de a merge la Muntele Athos, la indemnul episcopului Ilarion, se stabileste la schitul Iezer.

Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se pastreaza si astazi, in partea de apus a bisericii, avand un subsol spatios pentru depozitarea celor necesare intretinerii vietii monahale.

Din anul 1998, sfantul lacas s-a imbogatit cu o noua biserica.

Astazi, Schitul Iezer cuprinde o obste de maici, care se ostenesc sa duca mai departe traditia monahala existenta aici de mai multe secole.

Masivul iese în evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere, cat si prin relief.

Creasta principala a Muntilor Capatanii este constituita preponderent din sisturi cristaline.

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei pana la est de Cheile Olanestilor.

Masivul Buila Vanturarita, prin potentialul sau deosebit, intruneste conditiile optime dezvoltarii si practicarii diferitelor forme de turism, precum turism montan, agroturism, turism monahal, sportive, de odihna si relaxare, etc.

In Parcul national Buila Vanturarita se gasesc 2 rezervatii importante: Rezervatia de Tisa si Rezervatia naturala Stogu.

Rezervatia de Tisa din Muntii Buila Vanturarita cu varful Vanturarita Mare (1855 m) este declarata Parc National prin Hotararea de Guvern nr.2151 / 30 noiembrie 2004.

Flora masivului Buila Vanturarita cuprinde numeroase specii protejate , pana in prezent fiind identificate peste 22 de specii, printe care tisa, bradisorul, floarea de colt si iedera alba.

Datorita dispunerii in trepte a masivului, aici se intalneste o fauna de clima calda, submediteraneana, cat si specii relicte, glaciare precum si numeroase specii protejate printre care capra neagra, cerbul, rasul, bursucul, vipera, soparla de stanca, cocosul de munte, etc…

Rezervatia Radita – Manzu din Muntii Capatanii

Rezervatia Radita – Manzu din Muntii Capatanii, cai de acces: din Olanesti se merge pe drumul forestier ce urca in lungul vaii Olanesti, pana la confluenta cu Paraul Cainelui si de aici pe drum forestier pana in rezervatie.

Rezervatia Radita – Manzu este o rezervatie naturala mixta situata in Mtii Capatanii , Munceii Olanestilor, in bazinul superior al Paraul Olanesti si la o altitudine intre 650- 950 m.

Conserva forme de relief spectaculoase cu aspect ruiniform, din flora salbatica, specii rare ca floarea de colt, iedera alba, stanjenei, tulichina mare iar din fauna specii periclitate si rare ca ursul brun si capra neagra.

Alte rezervatii:

                      Rezervatia Lacul Frumos din Mosoroasa

                      Rezervatia de nuferi albi si galbeni din Baile Olanesti

Cheile Cheii sunt situate in partea de nord-est a Masivului Buila-Vanturarita, fiind niste chei tipice pentru Carpatii nostrii.

Cu automobilul aveti acces atat la partea de intrare cat si la iesira din chei.

Din Ramnicu Valcea o luati in directia Bailor Olanesti si dupa 12 km faceti stanga spre satul Cheia.

Treceti de sat si pe langa niste schituri, traversati pe un pod apa care iese din chei, urcati un munte pe serpentine, treceti printr-un tunel si coborati la Cantonul Cheia, punct de intrare in chei.

In Cheile Cheii se gasesc numeroase pesteri (pe cale sa devina rezervatii naturale):

 – pestera cu lac din Cheile Cheii

 – pestera Pagodelor din Cheile Cheii

 – pestera Caprelor din Cheile Cheii

 – pestera cu Perle

 – pestera Rac din Cheile Cheii

 – pestera Clopot din Cheile Cheii

Istoric

Momentul ridicării bisericii de lemn din Albac a fost însemnat în stâlpii laterali ușilor de la iconostas: „Această besearică s-au început la anii Domnului 1752, meseța maiu 25 de zile”.

Pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: „Această sfântă biserică, cu hramul sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s’au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s’au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn cu lemn de au înălțat-o aici, pe dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s’au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s’au jertfit pre ei întru slava și mărirea norodului român. Și, de preste moarte, împlinindu-se gândul lui Ion I. C. Brătianu, s’au târnosit această sfântă biserică acum, în anul dela Hristos 1941, luna Mai, ziua cea de-a patra.”

Din pisania actuala a schitului rezulta ca intemeietori sunt Pahomie monahul si Sava Haiducul, in anul 1520, justificandu-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.

Dupa o alta pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decat marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita, care in anii 1519-1520, cand recladeste Bistrita, daramata de tunul lui Mihnea cel Rau in anul 1509, zideste si Schitul Pahomie, in amintirea faptului ca la Izvorul Frumos, in pustietatea masivului Buila, in drumul pe care-l cauta prin padure ca sa ajunga la Sibiu, spre a scapa de urgia lui Mihnea, isi gaseste salvarea vietii sale si a celor care il insoteau in pribegie. Printre prietenii sai se afla capitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul ca, zabovind stapanul sau de mai multa vreme aici, deseori a facut incursiuni prin localitatile invecinate, pentru a face rost de hrana.

Data de 1684 din pisania de astazi a schitului este presupusa a fi anul in care a avut loc repararea schitului, in acelasi an fiind renovata si Manastirea Bistrita de Constantin Brancoveanu, in calitate de descendent al familiei Craiovestilor.

Din 17 decembie 1824, avem date scrise despre starea schitului “Izvorul Frumos” – metocul manastirii Iezer: “Biserica se afla spre daramare cu totul”. Din anul 1880, schitul a fost parasit. Abia in 1952 s-a recladit biserica in forma ei initiala, dupa trasaturile zidurilor ramase, cu zidari din Costesti si tamplari din Barbatesti, pictura fiind executata de Stan Hermeanu, in 1956. cu timpul pictura s-a deteriorat, fiind refacuta in 1997, de catre ierodiaconul Popa Nicolae din Perisani.

Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, si a fost incredintat spre indrumare parintelui Veniamin de la Schitul Patrunsa.

Primul vietuitor al schitului reinnoit a fost calugarul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota. El moare in 1980 si este inmormantat langa zidul bisericutei schitului. Dupa aceasta data, schitul este pastorit de tanarul monah Galaction Zelig, format duhovniceste de parintele Lavrentie Sovrea de la Manastirea Frasinei, insufletind schitul cu vietuitori si scotandu-l astfel din anonimat. Simtindu-se obosit, parintele Galaction cere Prea Sfintitului Gherasim, pe parintele ieromonah Ieronim Tamas, de la manastirea Nicula, fiul duhovnicesc al Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, pentru a prelua conducerea schitului. Cererea este aprobata incepand cu data de 1 ianuarie 2002.

Biserica, construita sub o mare stanca (pe care se afla chipul Domnului), avand in apropiere o cascada cu apa de munte, rece ca gheata, isi asteapta in liniste si rugaciune vizitatorii.

Sursa valceaturistica.ro

Băile Olănești coordonate GPS:  Latit. 45.201514, Longit. 24.246619

Băile Olănești este una dintre cele mai importante stațiuni balneare din România.

Așezată în județul Vâlcea la poalele Carpaților Meridionali, înconjurată de păduri bogate de foioase și de un peisaj frumos și natural, stațiunea Băile Olănești, beneficiază de ape tămăduitoare și de aer curat benefic organismului.

Aici sunt descoperite 31 de izvoare cu diferite proprietăți terapeutice așezate pe malurile apelor curgătoare Olănești și Tisa, iar 3 dintre acestea sunt în satul Cheia. Dar, doar 17 dintre izvoare sunt folosite la tratamentele actuale, celelalte ori nu au fost captate ori nu li s-a stabilit exact compoziția chimică. Apele din aceste izvoare sunt sulfuroase, simple sau mixte.

În urma cercetărilor științifice, clinice și fiziologice ce au avut loc în stațiune  s-a ajuns la cunoașterea factorilor naturali folosiți pentru vindecarea bolilor, iar dezvoltarea fiziologiei și a metodelor clinice de diagnostic au dus la dezvoltarea balneofizioterapiei moderne. De-a lungul timpului aici s-a găsit leacul pentru diverse boli, unele dintre ele nerăspunzând la tratamentele medicamentoase.

Astăzi se practică tratamente în cure interne și cure externe, izvoarele au proprietăți diferite acoperiind o paletă largă de afecțiuni.

Pentru cură internă sunt folosite 15 izvoare (3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15,16, 19, 24, 30).

Apa pentru cura internă se bea în 6 doze zilnic, direct de la sursă, datorită compoziției chimice aceasta nu poate fi îmbuteliată sau transportată pentru că în contact cu aerul, apa își modifică aspectul și acțiunea farmacodinamică.

Pentru cură externă sunt folosite izvoarele 2 și 4.

Indicații: cură internă

• Afecțiuni cronice ale aparatului digestiv
• gastrite cronice hiperacide
• contipatii cronice prin hipotemie intestinală
• contipatii cronice prin spasm
• colite de fermentație
• colite de natură alergică
• stări toxice întreținute de staze intestinale
• Afecțiuni cronice ale sistemunlui hepato-biliar
• sechele după hepatita endemică
• hepatită cronică post-virotică
• hepatită cronică post-alcoolică
• hepatită toxică
• faze incipiente ale cirozelor
• boli ale veziculei biliare și a căilor biliare
• colangite
• colecistite
• diskinezii atone și hipertone
• litiază hepato-biliară
• forme ușoare de influență pancreatică
• Afecțiuni cronice ale rinichilor și căilor urinare
• piolite
• pielo-cistite
• cistite
• sechele după glomemtonefrite acute
• microlitiaze și litiaze renale: (oxalurii, urăturii, fosfăturii )
• litiaze confirmate prin prezența de caliculi
• Boli de nutriție și profesionale
• diabet zaharat
• guta
• intoxicații cronice cu metale grele (Hg, Pb, Bi, Zn)
• forme ușoare de obezitate alimentară și endocrină

Indicații cură externă (băi, inhalații, aerosoli)

• Afecțiuni dermatologice (băi, injecții intravenoase sau intramusculare)
• eczeme cronice profesionale
• prurigo
• urticarii fenomene alergice cutanate cu sau fără prurit
• psoriazis
• edemul Quinge
• Afecțiuni ale sistemului nervos periferic (băi)
• nevralgii
• nevrite
• polinevrite
• Boli reumatice
  Se tratează doar în sezonul de vară (15 mai- 15 octombrie) și se aplică sub forma de băi generale. Se obțin rezultate foarte bune pentru toate formele de reumatism.
• Boli cronice ginecologice
  Se trateaza DOAR în sezonul de vară (15 mai- 15 octombrie) și se aplică sub formă de irigații vaginale.
• Boli vasculare (boală hipertonică cu valori tensionale maxime până la 18 mm Hg)
• artrite
• endartrite
• acrocianoze
• insuficiență venoasă
• varice în faze incipiente
• Boli ale căilor respiratorii
• Bronșite cronice cu hipersecreție
• bronsiectazii
• astm bronșic
• rinite uscate
• sinuzite cronice
• ozenia
• (Se tratează tot timpul anului sub formă de inhalații și aerosoli, obținându-se rezultate bune)

Contraindicații:

• afecțiuni tubercoase active
• ulcer cu crize în decursul ultimului an
• hipertensiune arterială cu valori maxime peste 18 mm Hg
• hepatită endemică recentă
• boli neuro-psihice: (epilepsie, nevroze grave)
• operații recente de stomac
• colecist
• litiază biliară supurată
• pielocistite cu prurie masivă
• prostatite cronice
• boli cardiace sau cardo-pulmonare cu tendințe la decompensări
• reumantism cu VHS crescut peste 4mm/ora
• afecțiuni ginecologice acute
• tumori benigne ale uterului
• fibroane
• biromioane
• stricturi meterale
• convalescență după boli infecțioase

Acces rutier:

Bucureşti – Râmnicu Vâlcea – Băile Olăneşti

Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Băile Olăneşti

Acces feroviar: cea mai apropiată gară este cea din Râmnicu Vâlcea, de aici se merge cu autobuze până în stațiune.

Calitatea izvoarelor de la Băile Olănești, cadrul natural liniștit și cu aer curat alături de ospitalitatea gazdelor de la vile și pensiuni formează cadrul ideal pentru relaxare și tratament.

Sursa: www.DescoperimRomania.ro